Jocul de-a oamenii mari

Va propun o incursiune esentiala in lumea copilariei :

-         Pentru ca suntem parinti sau ne dorim sa fim ;

-         Pentru ca am fost copii si inca mai continem un copil in interiorul nostru ;

-          Pentru ca de multe ori, uitam acest copil intr-un sertar al mintii noastre, cu eticheta ponosita : « a fost odata ca niciodata.. »

In cazul in care va reamintiti cu greu despre ce vorbesc, iata o scurta recapitulare a cuvintelor cheie ce invoca ecouri ale copilariei: « povestea de seara », « da’ de ce ploua din sus ? », « hai sa ne jucam ! (cu ceilalti copii, cu mingea, cu coarda, cu papusi, cu betisoare, cu plastilina, cu orice) : «sotron » , « iti spun un secret daca imi spui si tu unul ! », « desene pe asfalt », « soma soma soma ! », «  la leagane » , «  cu mama la piata » si.. nelipsitul Mos Craciun !

Si mai ales, lipsa de griji pentru ziua de maine ! De fapt, inexistenta lui « maine » in favoarea lui azi. Un azi abundent in prezenta si traire.

Cu multa nerabdare si emotie am asteptat sa crestem mari in jocul « de-a mama si de-a tata » si..nu-i asa ca uneori ne indoim de cat de grozava este  lumea celor mari ? Astazi, Politia Realitatii pretinde sa ne asumam rolul de adulti responsabili si adecvati la realitate. Cu moderatie, consecventa, efort si respect fata de  norme.

Unde mai pui ca devenim noi insine parinti, adica responsabili sa asiguram copiilor nostri « cuibul » propice pentru a  creste cu tot ceea ce au nevoie. De la nevoile bazale – casa, hrana, grija si pana la nevoile de ordin emotional – securizare afectiva, relatii armonioase cu familia, educatie, norme, insuflarea de valori morale etc..

Cum reusim sa le facem  pe toate acestea cu succes ? Nu ne nastem stiind ce e de facut pentru a fi cei mai buni parinti. De multe ori, reiteram modelul parintilor nostri. In aceasta privinta este foarte important sa facem o selectie constienta intre ceea ce alegem sa transmitem mai departe copiilor nostri si cea ce alegem sa se opreasca la noi din toate cate am invatat si primit de la proprii parintii.

Un punct de plecare sigur in curricula parintelui autentic este chiar experienta lui de a fi fost copil. Este abc-ul esential care nu da gres, asa cum poate face modelul propriilor parinti sau orice alt model predefinit.

Cum ne putem ajuta copiii sa creasca armonios inainte sa ii ascultam exprimandu-si nevoile, dorintele, temerile ? Cum ii putem stimula, incuraja si sustine fara sa intelegem ce se petrece  in lumea lor ?

Putem incepe prin a ne da voie sa participam la joaca lor ca si copii, de la egal la egal, prin a recunoaste si a iubi copilul interior din noi . In fond, prin joc traducem intr-un alt limbaj lumea pe care tu si eu o consideram reala.

Cele mai la indemana modalitati de exprimare si comunicare pentru copii din afara sau din interior sunt joaca si expresia artistica – desenul, miscarea, dansul, dramatizarea povestilor, modelajul, colajul, muzica.

Asadar, pentru a dezvolta o relatie autentica, statornica si profunda cu copiii nostri, avem in primul rand  nevoie sa ne hranim copilul interior cu o doza zilnica de infinit, frumusete si reverie, pentru a echilibra astfel stresul imens cauzat de ocupatiile moderne.

Avem nevoie sa invatam de la copii lucrurile simple si esentiale vietii: sa ne jucam de dragul jocului, sa indraznim sa ne visam idealurile, sa imaginam viata cu mintea incepatorului, sa ne bucuram acum si aici, si sa ne folosim mainile pentru a da viata lumii asa cum ne-o dorim pentru noi si pentru copiii nostri. Incepand cu iubire si o bucatica de plastilina !

Alina Tomsa

Psiholog, Terapeut prin Arte Expresive

www.centrul-9luni.ro