Fibromul uterin

Ce este fibromul uterin?

Fibromul uterin reprezinta cea mai fregventa tumora benigna a uterului, bine delimitata, constiuita din fibre musculare si tesut conjunctiv.

Sinonime: miom, leiomiom.

Se intalneste cu precadere la femeile cu varste cuprinse intre 35 – 50 ani, rasa neagra fiind mai afectata.
Fibroamele variaza ca numar ( unul sau mai multe ), dimensiune ( de la cativa mm la fibroame gigant, de cateva zeci de cm ) si localizare ( in raport cu partile uterului sau cu straturile sale ).

Ce cauzeaza aparitia fibromului uterin ?

Cauzele care determina aparitia si dezvoltarea fibromului uterin nu sunt cunoscute, la fel ca pentru majoritatea tumorilor, benigne sau maligne.
Se pare ca hormonii sexuali feminini, estrogenul si progesteronul, ar fi implicati in cresterea si dezvoltarea fibroamelor, datorita faptului ca fibroamele uterine apar la femeile aflate in perioada de activitate genitala, involuand frecvent la menopauza. Tot datorita nivelului crescut de estrogen si progesteron, in timpul sarcini fibroamele uterine cresc in dimensiuni, pentru a involua o data cu terminarea sarcinii. Deasemenea, pilulele contraceptive pot influenta cresterea fibroamelor uterine.

In cele mai multe cazuri fibromul uterin este asimptomatic, fiind o descoperire intamplatoare la examenele ginecologice de rutina.

Simptome

- HEMORAGIA, sub diferite forme. La unele femei menstruatiile devin mai abundente, cu cheaguri, dueaza mai mult timp si se asociaza cu dureri pelvine; ciclurile menstruale se pot scurta ( menstruatia vine mai repede ) sau pot apare singerari intermenstruale. Consecutiv pierderilor de sange apare anemia, necesitand de cele mai multe ori corectare cu preparate de fier.

- DUREREA, poate avea sediul abdominal, pelvin sau lombar. Acest simptom nu este insa frecvent intalnit.

- COMPRESIUNEA pe organele invecinate, traducandu-se prin: tulburari urinare ( mictiuni frecvente, dificultati la urinat ), constipatie si dificultati in defecatie, edeme ale membrelor inferioare, datorate compresiunii uterului fibromatos pe vasele pelvine.

- CRESTEREA IN VOLUM A ABDOMUNULUI

- INFERTILITATEA. Trebuie mentionat faptul ca, desi fibromul uterin este frecvent intalnit la femeile de varsata reproductiva, afectiunea in sine conduce la infertilitate in putine cazuri; de aceea, la o femeie infertila trebuie excluse alte cauze mai des intalnite de infertilitate.

Diagnostic

De cele mai multe ori, diagnosticul de fibrom uterin este unul clinic, prin examinarea pelvisului ( tuseu vaginal ).

Daca uterul fibromatos are dimensiuni mari, el se poate palpa transabdominal ca o formatiune bine delimitata, de consistenta ferma, cu suprafata nergulata, mobila pe planurile adiacente, situata pe linia mediana.

Alte investigatii pot fi necesare pentru completarea diagnosticului:

- analize de sange ( dozarea hemoglobinei / hematocritului pentru a depista eventuala anemie si gradul ei de severitate );

- ecografia pelvina furnizeaza date suplimentare despre uter si fibroame ( dimensiune, localizare ), precum si despre anexe;

- biopsia de endometru exclude cancerul de endometru;

- frotiul Papanicolau si colposcopia exclud patologia premaligna sau maligna a colului uterin;

- histeroscopia confirma diagnosticul fibroamelor submucoase ( cu dezvoltare in cavitatea uterina ), evaluand numarul, marimea si sediul acestora;

- laparoscopia evidentiaza fibroamele subseroase ( cu dezvoltare la suprafata uterului ) si confera informatii cu privire la starea anexelor;

- histerosalpingografia confera informatii despre marimea si forma uterului, precum si despre permeabilitatea trompelor uterine;

- tomografia computerizata, rezonanta magnetica pot fi indicate in anumite cazuri, dar nu sunt utilizate de rutina in diagnosticul fibromului uterin;

Complicatii

Fibromul uterin netratat poate avea o evolutie variata. In multe cazuri el evoluaza lent, asimptomatic, iar la menopauza se atrofiaza treptat.
In alte cazuri se poate complica cu :

- episoade de hemoragie ( discutate la Simptome );
- fenomene de compresiune asupra organelor invecinate ( discutate la Simptome );
- torsiune, ce poate apare doar in cazul fibroameleor pediculate, generand semnele unui abdomen acut: durere colicativa, febra, greata, oprirea tranzitului intestinal si necesitand interventie chirurgicala de urgenta;
- necrobioza, intalnita mai frecvent in sarcina si lauzie, fiind cauzata de intreruperea aportului sangvin la nivelul fibromului. Clinic se manifesta prin durere pelvina paroxistica, febra si alterarea starii generale, impunand interventia chirurgicala de urgenta;
- transformarea maligna este rara;

Tratament

Tratamentul trebuie individualizat si adaptat dupa caz, in functie de numarul, marimea si localizarea fibroamelor, ritmul lor de crestere, varsta femeii, simptomatologie, precum si de dorinta pacientei de a-si conserva fertilitatea.
De exemplu, la o pacienta cu fibroame mici si evolutie lenta, fara simptome deranjante, aflata in apropierea menopauzei, se poate opta pentru expectativa, cunoscut fiind faptul ca, de cele mai multe ori, fibroamele se atrofiaza pana la disparitie la menopauza. Pacienta respectiva va necesita totusi consulturi ginecologice la intervale de 3 – 6 luni.

Tratamentul medicamentos, are ca scop ameliorarea simptomelor, in principal durerea si hemoragia, dar nu conduce la disparitia fibroamelor.

Se utilizeaza :

- progestative;
- agonisti de GnRH;
- dispozitive intrauterine cu eliberare de progesteron;

Terapia cu agonisti de GnRH, desi eficienta ( fibroamele scad in dimensiuni, ciclurile menstruale se opresc ), nu poate fi utilizata pe o perioada mai mare de 6 luni, datorita efectelor adverse importante, in special datorita osteoporezei. La oprirea tratamentului fibroamele isi reiau cresterea.

Tratamentul chirurgical inlatura definitiv fibroamele, oferind astfel un control mai bun al bolii.

Exista mai multe optiuni de tratament chirurgical, adaptabile dupa caz.

1. Miomectomia consta in extirparea fibromului ( fibroamelor ), pastrand uterul pe loc. Prin aceasta interventie se conserva functia reproductiva a femeii.

Miomectomia se poate realiza prin:

- histeroscopie. Este aplicabila doar in cazul fibroamelor submucoase de mici dimensiuni, penetrante in cavitatea uterina.

Interventia este minim invaziva, de obicei necesitand spitalizare de 1 zi.

- laparoscopie. Indicatia pentru acest tip de interventie o constituie fibroamele subseroase pediculate, de dimensiuni nu foarte mari.

- laparotomie. Reprezinta interventia clasica, cu incizie la nivelul abdomenului, prin care se pot extirpa si fibroame de dimensiuni mari.
Complicatiile miomectomiei sunt infectia si sangerarea. Pe termen lung exista riscul aparitiei altor fibroame care sa necesite tratament.

2. Histerectomia consta in extirparea uterului in totalitate, cu sau fara extirparea anexelor.

Se poate realiza pe cale clasica, abdominala sau pe cale vaginala ( in cazul uterelor de mici dimensiuni ).
Histerectomia reprezinta tratamentul definitiv, functiile reproductiva si menstruala nefiind conservate. La femeile sub 40 – 45 ani de regula sunt pastrate ovarele, prevenind astfel riscul cardiovascular si osteoporoza.

3. Embolizarea arterelor uterine consta in blocarea fluxului sangvin la nivelul arterelor care iriga uterul, determinand scaderea in dimensiuni a fibroameleor. Are aplicabilitate in cazuri selectionate, fiind efectuata de un radiolog experimentat.

Fibromul uterin si sarcina

Fibroamele uterine pot creste in dimensiuni in timpul sarcinii, ca urmare a nivelului mare de hormoni sexuali si a aportului cresut de sange la nivelul uterului gravid.
In multe cazuri evolutia sarcinii si a nasterii decurg normal. Se stie insa ca fibroamele cresc riscul de avort spontan si nastere prematura.
Pot fi asimptomatice sau pot cauza discomfort si durere. Daca sunt de dimensiuni mari pot jena acomodarea fatului in uter, astfel incat la termen fatul se poate situa in alta pozitie decat ” cu capul inainte “. In rare cazuri, fibromul se poate situa inaintea fatului, aceasta constituind indicatie de operatie cezariana. Imediat dupa nastere, pot constitui o cauza de sangerare abundenta.

Conduita terapeutica este monitorizarea si tratarea simptomelor, deoarece dupa nastere fibroamele involueaza.