Se mai numesc arte expresive si sunt « ursitoare » iubite de copii la toate varstele. Ele aduc o contributie esentiala in dezvoltarea si cresterea armonioase ale copilului in toate domeniile  – cognitie, comunicare, social, emotional si fizic. Prin abundenta lor creatoare, artele asigura oportunitati importante de expresie, rezolvare de probleme si comunicare.

De vreme ce copiii mici nu pot separa cunoasterea de emotii, artele ofera o invatare de tip holistic – cu implicarea intregii fiinte, la toate nivelurile. Vorbim despre un tip de invatare ce ia in calcul in primul rand nevoile naturale ale copiilor:  de a fi activi fizic, de a-si satisface curiozitatea, de a construi si de a manevra, de a impartasi si de a comunica, de a se exprima in mod estetic si creativ, de a se juca. Artele devin astfel  mai mult decat o activitate pentru a tine copiii ocupati si cuminti in timp ce adultii se indeletnicesc cu lucruri importante.

Prin implicarea in arte expresive, copiii vor recunoaste si isi vor reprezenta sentimente si emotii, atat ale lor cat si pe ale celorlalti. Creatia artistica stimuleaza copiii sa se gandeasca la o experienta, o idee, un sentiment si apoi sa creeze simboluri pentru a le exprima. A fi capabil sa se gandeasca la ceva care nu este prezent si apoi sa il exprime vizual sau corporal, este o realizare cognitiva si emotionala majora pentru copii.

Pe masura ce creeaza arta, copiii isi organizeaza gandurile si actiunile in modele si simboluri. Astfel ei : gandesc, inventeaza, creeaza si rezolva probleme. De asemenea, dezvolta sensitivitate perceptuala la lumea lor si percep asemanari, diferente, forme, marimi, texturi si culori pe masura ce lucreza practic cu materialele. Atunci cand lucrarea este realizata, lucrarea comunica la fel de direct ca si limbajul oral. Gandurile, sentimentele si experientele copiilor sunt acum impartasite cu ceilalalti.

Inspiratia si puterea artelor joaca un rol vital in dezvoltarea talentului creator si in dezvoltarea aptitudinilor artistice. Desenand, dansand, recitand, jucand rolul diferitelor personaje de poveste, copiii isi descopera resurse interioare, exploreaza noi moduri de a fi pe care le mobilizeaza in expresia creatoare. Odata iesite la iveala, aceste “comori” vor putea fi amplificate, valorificate si exprimate in familie, la scoala, in societate..

Alina Tomsa

Psiholog, terapeut prin arte expresive

www.centrul-9luni.ro

-         Pentru ca suntem parinti sau ne dorim sa fim ;

-         Pentru ca am fost copii si inca mai continem un copil in interiorul nostru ;

-          Pentru ca de multe ori, uitam acest copil intr-un sertar al mintii noastre, cu eticheta ponosita : « a fost odata ca niciodata.. »

In cazul in care va reamintiti cu greu despre ce vorbesc, iata o scurta recapitulare a cuvintelor cheie ce invoca ecouri ale copilariei: « povestea de seara », « da’ de ce ploua din sus ? », « hai sa ne jucam ! (cu ceilalti copii, cu mingea, cu coarda, cu papusi, cu betisoare, cu plastilina, cu orice) : «sotron » , « iti spun un secret daca imi spui si tu unul ! », « desene pe asfalt », « soma soma soma ! », «  la leagane » , «  cu mama la piata » si.. nelipsitul Mos Craciun !

Si mai ales, lipsa de griji pentru ziua de maine ! De fapt, inexistenta lui « maine » in favoarea lui azi. Un azi abundent in prezenta si traire.

Cu multa nerabdare si emotie am asteptat sa crestem mari in jocul « de-a mama si de-a tata » si..nu-i asa ca uneori ne indoim de cat de grozava este  lumea celor mari ? Astazi, Politia Realitatii pretinde sa ne asumam rolul de adulti responsabili si adecvati la realitate. Cu moderatie, consecventa, efort si respect fata de  norme.

Unde mai pui ca devenim noi insine parinti, adica responsabili sa asiguram copiilor nostri « cuibul » propice pentru a  creste cu tot ceea ce au nevoie. De la nevoile bazale – casa, hrana, grija si pana la nevoile de ordin emotional – securizare afectiva, relatii armonioase cu familia, educatie, norme, insuflarea de valori morale etc..

Cum reusim sa le facem  pe toate acestea cu succes ? Nu ne nastem stiind ce e de facut pentru a fi cei mai buni parinti. De multe ori, reiteram modelul parintilor nostri. In aceasta privinta este foarte important sa facem o selectie constienta intre ceea ce alegem sa transmitem mai departe copiilor nostri si cea ce alegem sa se opreasca la noi din toate cate am invatat si primit de la proprii parintii.

Un punct de plecare sigur in curricula parintelui autentic este chiar experienta lui de a fi fost copil. Este abc-ul esential care nu da gres, asa cum poate face modelul propriilor parinti sau orice alt model predefinit.

Cum ne putem ajuta copiii sa creasca armonios inainte sa ii ascultam exprimandu-si nevoile, dorintele, temerile ? Cum ii putem stimula, incuraja si sustine fara sa intelegem ce se petrece  in lumea lor ?

Putem incepe prin a ne da voie sa participam la joaca lor ca si copii, de la egal la egal, prin a recunoaste si a iubi copilul interior din noi . In fond, prin joc traducem intr-un alt limbaj lumea pe care tu si eu o consideram reala.

Cele mai la indemana modalitati de exprimare si comunicare pentru copii din afara sau din interior sunt joaca si expresia artistica – desenul, miscarea, dansul, dramatizarea povestilor, modelajul, colajul, muzica.

Asadar, pentru a dezvolta o relatie autentica, statornica si profunda cu copiii nostri, avem in primul rand  nevoie sa ne hranim copilul interior cu o doza zilnica de infinit, frumusete si reverie, pentru a echilibra astfel stresul imens cauzat de ocupatiile moderne.

Avem nevoie sa invatam de la copii lucrurile simple si esentiale vietii: sa ne jucam de dragul jocului, sa indraznim sa ne visam idealurile, sa imaginam viata cu mintea incepatorului, sa ne bucuram acum si aici, si sa ne folosim mainile pentru a da viata lumii asa cum ne-o dorim pentru noi si pentru copiii nostri. Incepand cu iubire si o bucatica de plastilina !

Alina Tomsa

Psiholog, Terapeut prin Arte Expresive

www.centrul-9luni.ro

La prima vedere cezariana pare a fi un mod foarte sigur şi uşor de a naşte. În plus procesul în sine scuteşte mama de dureri pentru că ea se află sub anestezie, lucru care face această variantă de naştere şi mai atragătoare. Opţiunea pacientei trebuie respectată, cu atât mai mult cu cât ne aflăm în plină democraţie, însă, poate că înainte de a se lua o decizie ar trebui informată despre riscurile care însoţesc această intervenţe şi care pot afecta mama dar cel mai des afectează fătul, acesta nefiind pregătit pentru o asemenea procedură (pe el nu-l întreabă nimeni).

Contrar aşteptărilor pentru nou-născuţi rezultatele cezarienei la cerere nu sunt excepţionale. Aproape toate statisticile moderne arată că mortalitatea este mai mare după operaţia cezariană decât după naşterea vaginală. Trecerea brutală de la presiunea intrauterină la presiunea atmosferică, de la viaţa intrauterină la cea extrauterină, nu este lipsită de importanţă pentru nou-născut.

Complicaţia numarul unu a cezarienei este sindromul de detresă respiratorie a nou născutului (neadaptarea respiratorie a fătului la naştere).

Naşterea pe cale naturală constituie un proces care uşurează adaptarea nou născuţilor la viaţa extrauterină, astfel:

• unele efecte ale contracţiei miometrului (muşchiul uterin) constituie un adevarat antrenament al reflexelor neuroumorale care determina iniţierea respiraţiei extrauterine
• comprimarea toracelui fătului la trecerea prin filiera pelvigenitală ajută la golirea conţinutului gastric de lichid amniotic, prevenind astfel aspiratele bronşice postnatale
• plămânii fătului sunt “storşi” de eventualul lichid pulmonar existent, destinderea bruscă a alveolelor fiind urmată apoi de umplerea lor cu aer. La începutul travaliului are loc resorbţia lichidului amniotic din plămâni, iar sub influenţa catecolaminelor se eliberează surfactantul (subst.uleioasă care tapetează interiorul plămânului şi uşurează respiraţia)
• toate aceste fenomene constituie un suport esenţial în adaptarea la viaţa extrauterină dar sunt condiţionate de: un travaliu normal şi potenţialul biologic fetal integru.

În cazul cezarienei la rece (fără debutul travaliului) resorbţia nu mai are loc înainte de naştere şi binenţeles nici “stoarcerea toracică”, ba mai mult, în timpul scurs între incizie şi extracţie, fătul inspiră lichid amniotic cu sânge motiv pentru care adaptarea respiratorie a nou născutului devine şi mai dificilă. La aceste absenţe importante se mai adaugă şi problemele legate de tipul anesteziei utilizate:

• anestezia generală poate acţiona asupra centrilor nervoşi vitali ai fătului, frecvent deprimă centrii respiratori
• rahianestezia poate produce anoxie fetală prin hipotensiune maternă.

În general copii născuţi prin cezariană au un Apgar (nota la naştere) scăzut datorat dificultăţilor ce intervin în procesul de adaptare la noul mediu în absenţa stimulării din timpul naşterii pe cale vaginală. Deasemenea poate surveni surpriza unei naşteri premature dacă vârsta gestaţională nu a fost corect estimată în cazul unei cezariene programate.

Comparaţi cu nou născuţii pe cale vaginală, copiii extrasi prin cezariană prezintă de 2,5 ori mai frecvent sindromul de detresă respiratorie (prezenţa membranelor hialine datorată absenţei surfactantului) şi de 2 ori mai mult aspiraţie de lichid amniotic (obstrucţia căilor respiratorii).

Şi să ne gândim şi la impactul emoţional al noului venit pe lume care în loc să simtă căldura mamei imediat dupa naştere (aşezarea bebeluşului pe burta mamei la naşterea naturală), să-i audă vocea, acesta se „trezeşte” brusc în braţele unor persoane necunoscute lui care după o serie de manevre tipic medicale îl plasează într-un loc şi mai necunoscut pentru aproximativ 2 zile când mămica cezarată este adusă din secţia de terapie la salon. În concluzie, bebeluşul stresat de trecerea de la viaţa intrauterină la cea extrauterină mai trebuie să suporte şi un drum pe care “mama natură” nu l-a învăţat.

Sigur că riscurile unei cezariene şi patimile fătului suportate prin această procedură merită să fie asumate şi implicit suportate în situaţiile în care naşterea vaginală prezintă riscuri şi mai mari, când există patologii materne sau fetale care impun această soluţie. Este însă absurdă supunerea propriului copil la nişte teste de supravieţuire atât de periculoase fară motive întemeiate, doar pentru comoditatea mamei. Dar aceasta este o simplă parere, alegerea modului de naştere vă aparţine.

Melania Tudose,

Moasa

www.centrul-9luni.ro

Frica de “durerile facerii” este “mostenită”de mii de ani iar ignoranţa şi dezinformarea tinerelor femei din ziua de azi nu face decât să accentueze această moştenire şi să determine perceperea naşterii ca pe un act traumatic. Există un stres prenatal marcat la primipare (gravide aflate la prima naştere) pentru că sunt dominate de teama de necunoscut(stres al conjuncturii de maternitate).

Capacitatea de a suporta durerile are variaţii individuale mari depinzând de pragul excitabilităţii nervilor senzitivi şi de capacitatea de rezistenţă a psihicului femeii respective. S-a constat că femeile cu un psihic echilibrat suportă mult mai usor naşterea având un prag de percepţie a durerii mai ridicat.

Prin frică scade pragul de excitaţie a senzaţiei dureroase aşa încât talamusul, care se găseşte într-o stare de iritabilitate crescută, reacţionează în mod exagerat chiar şi la excitaţii dureroase mici. Frica la naştere generează contractura generală şi uterină producând durere care la rândul ei accentuează frica închizând astfel un cerc vicios (“fear-tension-pain syndrome”). Durerea generată de contracţiile uterine şi de efortul muscular din timpul naşterii este potenţată astfel la maximum determinând oboseala fibrei musculare care poate duce la modificări patologice. Deasemenea se ştie că teama şi anxietatea pot provoca eliberarea de hormoni de stres prelungind travaliul şi accentuând durerea.

Forţarea naşterii este deasemenea generatoare de tensiuni şi potenţează durerea, de aceea cel care conduce naşterea trebuie convins să nu perturbe un fenomen natural în plină desfaşurare, prin intervenţii intempestive.

Percepţia durerii în timpul travaliului poate fi redusă dacă se crează un climat de încredere şi sinceritate între gravidă şi moaşa (echipa) care o supraveghează în sala de naştere. Atitudinea de susţinere permanentă a echipei şi asigurarea de către moaşă că totul decurge în limitele normalităţii (ca o consecinţă a unei situaţii fiziologice)va duce la creşterea încrederii gravidei, atenuând frica acesteia de fenomenele naşterii asociate cu durerea (scade apărarea psihosomatică). Gravida trebuie să ştie că naşterea face parte din domeniul fenomenelor vitale, naturale şi suportabile; că durerea propriuzisă este mult mai scurtă decât contracţia uterină; ea trebuie convinsă că orice femeie “ştie să nască”. Poate fi util să i se amintească că durerea, în condiţiile unei naşteri normale, nu este un semn de boală este o “durere cu un scop” – naşterea unui fat sănătos. Astazi există posibilitatea unui “management” psihosomatic al naşterii prin participarea la cursuri de:

• educaţie pentru naştere – informarea gravidelor (le sunt explicate toate etapele şi mecanismul naşterii)astfel încât să perceapă naşterea ca pe un fenomen profund fiziologic şi pozitiv, devenind mai încrezătoare întărindu-li-se convingerea că pot controla acest eveniment

• exerciţii fizice speciale, tehnici de respiraţie şi relaxare

Folosind tehnicile învăţate la aceste cursuri, recunoscând şi controlând durerea, constientizând că aceasta se va termina în curând, gravida va reuşi să aibă o perspectivă realistă a durerii care nu va reuşi să o copleşească.

Astfel durerea la naştere, unul din cele mai banale motive pentru cererea de cezariană, poate fi invinsă.

Melania Tudose,
Moasa
www.centrul-9luni.ro

Indicatiile diagnosticului citogenetic prenatal

1. varsta materna avansata (> 35 ani), datorita asocierii intre aceasta si riscul de trisomii autozomale.
Screeningul serologic si ecografic nu identifica TOATE aneuploidiile asociate cu varsta materna avansata!
Un test de screening negativ nu e totdeauna suficient pentru „reassuring”!
Chiar cu imbunatatirea testelor de screening, varsta materna avansata va ramane un factor de risc si un motiv pentru amniocenteza, cel putin pentru un numar limitat de cazuri.
2. purtatorii unei translocatii balansate;
3. anomalii ecografice:
- restrictie de crestere intrauterina, cleft facial, atrezie duodenala
- scurtarea humerusului sau a femurului, pliu nucal crescut
- intestin hiperecogen, hidronefroza, oligoamnios sau polihidramnios
- hidrocefalie, ventriculomegalie, hernie diafragmatica
Un risc mic de aneuploidii il asociaza chisturile de plex coroid sau focusul intracardiac hiperecogen.
4. istoric de avorturi spontane recurente cu cariotip parental necunoscut
Este bine de stiut ca un avort spontan datorat unei anomalii cromozomiale nu creste riscul de trisomie pentru o sarcina ulterioara!
5. screening serologic cu risc crescut;
6. determinarea prenatala a sexului fetal pentru evidentierea unor anomalii legate de cromozomul X; pentru aceasta nu sunt suficiente testele rapide, FISH sau QF-PCR, fiind necesara analiza cariotipului.
7. diagnosticul prenatal molecular pentru o anomalie genetica pentru care exista istoric familial.

Teste de screening serologic

1. teste efectuate in primul trimestru de sarcina (11 sapt – 13 sapt + 6 zile). Exemplu: bitest
Constau in determinarea din sangele matern a concentratiei a doi markeri serologici, aceasta fiind modificata in sarcinile cu feti afectati, comparativ cu sarcinile cu feti normali. Acesti markeri sunt produsi placentari: betaHCG si PAPP-A. Valorile inregistrate se coreleaza cu anumiti parametri ecografici.

2. screeningul de trimestru II (16-18 sapt). Exemplu: triplu test
Masoara concentratia a trei markeri din sangele matern, care, coroborati cu alti parametri (greutate, varsta gestationala, diabet zaharat, fumat etc), duc la estimarea unui risc.
De mentionat ca testul de screening de trimestrul II estimeaza si riscul de defecte de tub neural.
Atentie! Un rezultat negativ al testelor de screening nu exclude posibilitatea de a avea un copil afectat de sindrom Down!
Detectia sarcinilor cu risc crescut este de 60-65%, cu rezultate fals pozitive in 5% din cazuri.

 
3. testul integrat
Se realizeaza prin evaluarea markerilor de trimestrul I si II, facandu-se o mai buna estimare a riscului, acuratetea fiind de 85%, cu scaderea procentului de rezultate fals pozitive.
Pentru fetii afectati sunt semnalate urmatoarele modificari:
- in trimestrul I: cresc translucenta nucala si betaHCG, scade PAPP-A
- in trimestrul II: scad alfa-fetoproteina si estriolul neconjugat, cresc betaHCG si inhibina A.

 
Exista factori care interfera cu testele de screening:
- sangerarea vaginala inainte de recoltarea analizelor pentru triplu test
- sarcina gemelara
- diabetul zaharat matern
- greutatea mamei
- modalitatea de obtinere a sarcinii (spontan sau prin fertilizare in vitro)

Riscul pentru viata si sanatatea femeii este de 12 ori mai mare in operatia cezariana decat in nasterea spontana pe calea vaginala. Prin urmare, ca orice alta interventie chirurgicala, efectuarea operatiei cezariene are indicatii stricte.
Operatia cezariana se efectueaza in cazul in care nasterea spontana este imposibila sau este periculoasa pentru viata mamei si copilului. Indicatia pentru operatia cezariana poate fi stabilita in timpul sarcinii sau al nasterii.

Operatia cezariana programata

- (inainte de nastere) este efectuata in cazul : miopiei severe cu modificari la nivelul fundului de ochi , malformatiilor uterine si ale vaginului , prezentatiilor vicioase ale copilului ( transversala, oblica) , placentei jos inserate ( placenta praevia) , operatiilor cezariene anterioare sau interventiilor chirurgicale la nivelul uterului etc.

Operatia cezariana in timpul travaliului

- este efectuata cel mai des pentru ineficienta contractiilor uterine care nu raspund la tratament medicamentos sau daca in timpul monitorizarii fetale se constata suferinta fetala acuta. Sunt si alte indicatii pentru cezariana.
In efectuarea operatiei cezariene este obligatoriu si acordul pacientei.

Cum se efectueaza operatia cezariana?

Se face incizie mediana sau transversala la nivelul abdomenului inferior ( cca la 3-4 cm deasupra simfizei), se patrunde in cavitatea peritoneala unde, la nivelul segmentului inferior ( in regiunea inferioara a uterului), se practica incizie transversala prin care se patrunde cu mana si se apuca capul copilului ( prezentatie craniana) sau pelvisul fetal (prezentatie pelviana), extragandu-se apoi in intregime fatul. Histerorafia ( sutura inciziei uterine) se face cu un fir continuu, resorbabil , apoi se coase incizia abdominala in straturi anatomice; sutura tegumentului ( pielii ) se face in general intradermic. La sapte zile de la operatia cezariana se extrage firul intradermic, daca acesta nu este resorbabil.

Anestezia in timpul operatiei cezariene

Poate fi:
• anestezia generala cu intubatie orotraheala
• regionala ( rahianestezie sau anestezia epidurala).

In medicina moderna se practica cel mai des anestezia epidurala sau rahianestezia, deoarece este mult mai avantajoasa pentru mama si copil.

Nivelul tehnicii in chirurgia moderna permite pacientelor care au nascut prin operatie cezariana sa nasca pe cale vaginala la urmatoarea nastere, in absenta contraindicatiilor.

Nasterea la termen are loc dupa incheierea a 40 saptamani de gestatie (calculand de la prima zi a ultimei menstruatii), cu variatii intre 37 si 42 saptamani.
Obstetricienii nu considera nasterea doar perioada de expulzie a fatului, aceasta din urma constituind doar una din cele 4 etape:
1. travaliul, in timpul caruia contractile uterine conduc la dilatarea colului (de la 2 cm la 10 cm)
2. expulzia fatului
3. delivrenta sau expulzia placentei
4. perioada de consolidare a hemostazei (primele ore dupa delivrenta)

De cele mai multe ori nasterea este prevenita de contractii.

Contractiile uterine, regulate si dureroase ( CUD) preceda in mod normal scurtarea, stergerea si dilatarea colului uterin. In timpul contractiei, gravida simte ca burta ei se intareste si devine mai globuloasa. Contractia dureaza cateva secunde , dupa care uterul se relaxeaza. Primele contractii pot trece neobservate, deoarece ele nu sunt dureroase. La debutul travaliului ( nasterii ) contractiile devin mai intense si provoaca dureri de mijloc.Dupa ce trece contractia, durerea dispare. La inceput, contractiile sunt slabe si dureaza cateva secunde , intervalul intre contractii este de 10-12 minute. Treptat, contractiile devin mai regulate, mai puternice, mai dureroase si apar la fiecare 3-5 minute.Cateodata contractiile pot sa apara la 5-6 minute, dar nu sunt intense, intensitatea lor va creste progresiv.

Uneori, contractiile pot fi rare ( la 20-30 minute ) slabe si neregulate. Aceste contractii nu previn nasterea, ele sunt contractiile pregatitoare (pregatesc colul in vederea nasterii si formeaza segmentul inferior al uterului). Daca aceste contractii nu va obosesc, atunci puteti sa asteptati acasa si sa nu mergeti la spital , deoarece contractiile pot disparea.La spital trebuie sa mergeti atunci cand contractiile devin mai dese decat o data la 7 – 8 minute. In acelasi timp, daca Dv. sunteti ingrijorata si nu puteti controla frica, este cel mai bine sa contactati medicul Dv. si sa mergeti la un control.

Alta varianta: debutul nasterii poate fi marcat de pierderea lichidului amniotic, in cantitate mare sau mica , care se datoreaza ruperii sau fisurarii membranei amniotice ( incidenta este de 15 % ). In acest caz, nu trebuie sa asteptati aparitia contractiilor si trebuie sa mergeti cat mai repede la maternitate, unde medicul obstetrician va confirma sau infirma ruperea membranelor, va evalua statusul fetal ( starea copilului ) si va lua atitudinea terapeutica necesara.

De obicei lichidul amniotic este incolor, cu mici fulgi albi, care reprezinta vermixul fetal. Mai rar, lichidul amniotic poate fi verzui sau usor galbui, ceea ce nu este normal. Aceasta situatie poate semnifica suferinta fetala, iar in acest caz trebuie evaluata si supravegheata starea copilului.

In majoritatea cazurilor pierderea lichidului amniotic este in cantitate mare ( cca 250-300 ml ) si nu poate fi trecuta cu vederea. Daca momentul ruperii membranelor amniotice Dv. sunteti in pozitie culcata, veti observa o pata mare si uda in pat , iar daca stati in picioare simtiti cum se scurge lichidul amniotic pe picioare, formand o balta pe podea.Uneori lichidul se scurge in cantitati mici si este greu de diferentiat de secretia vaginala, cu atat mai mult cu cat secretia vaginala este mai abundenta in ultima luna de sarcina si poate fi mai apoasa. Pentru secretie este specifica o scurgere mai mare dimineata, dar in urmatoarele ore aceasta dispare. In cazul ruperii sau fisurarii membranelor amniotice, lichidul amniotic se scurge tot timpul si constatati ca tamponul sau chilotul este tot timpul umezit. In cazul in care Dv. nu puteti sigura ca pierdeti lichid amniotic, este bine sa mergeti la medic pentru evaluare.

Exista semne indirecte care indica faptul ca sarcina este la termen si pregatita pt nastere.

Ele sunt:

· «lasarea burtii», datorita faptului ca prezentatia ( craniul sau pelvisul fetal) se acomodeaza in micul bazin si destinde segmentul inferior al uterului; in acest caz, fundul uterului coboara si gravida simte o usurare in respiratie;
· scaderea amplitudinii si intensitatii miscarilor fetale;
· aparitia durerilor in regiunea lombara si suprasimfizara, care pot avea caracter de contractii uterine;
· scaderea in greutate cu 1-2 kilograme;
· eliminarea dopului gelatinos.

Eliminarea dopului gelatinos nu semnifica inceperea nasterii. Dopul gelatinos are aspectul unei secretii gelatinoase, de culoare galbuie, cu mici fragmente de sange. Nu trebuie sa intrati in panica sau sa va grabiti sa ajungeti la spital, deoarece dopul gelatinos poate fi eliminat cu 1-2 saptamani inaintea nasterii. Uneori poate fi eliminat dupa debutul nasterii.

Trebuie sa ajungeti urgent la spital in cazul in care pierdeti sange pe cale vaginala! Aceasta poate duce la complicatii grave si necesita supraveghere medicala riguroasa.

Avantaje:

• Supravegherea medicala si monitorizarea gravidei;
• Supravegherea si evaluarea statusului fetal;
• Posibilitatea de a acorda asistenta medicala de urgenta (La nastere multe complicatii apar brusc si cateva minute pot fi decisive intre viata si moarte);
• Prezenta neonatologului la nastere;
• Respectarea normelor de asepsie si antisepsie.

Dezavantaje:

• Mediul neobisnuit;
• Uneori administrarea nejustificata a medicamentelor.

Nasterea in pozitie verticala

De obicei, nasterea este asistata cu gravida in decubit dorsal ( culcata pe spate) cu picioare flectate si in abductie ( desfacute ). In Orientul Mijlociu, in India, femeile nasc in pozitia “squatting” sau in paturi speciale care asigura pozitia verticala.

Avantaje:

• Este o pozitie cu mai putin disconfort;
• Este mai usor pentru gravida sa se screama;
• Durerea e diminuata;
• Se scurteaza periodul II al nasterii;
• Scade traumatismului intracranian al copilului.

Dezavantaje:

• Regiunea perineala esti putin vizibila si este mai greu de “protejat”;
• Creste gradul rupturilor perineale;
• Apar dificultati in monitorizarea copilului si efectuarea analgeziei epidurale;
• Pentru a asista nasterea in pozitie verticala este nevoie de paturi speciale.

Nasterea in apa

Apa ajuta la reducerea durerii in timpul travaliului. Pentru nasterea in apa este folosita o piscina speciala care este umplut cu apa de la robinet, in care poate fi adaugata sare de mare. Temperatura apei este mentinuta intre 36,5-37°?. Exista posibilitatea de a folosi hidromasaj care are efect relaxant si slab sedativ.

Retineti ca procesul de nastere nu se produce in apa, ci pe masa ginecologica!

Avantaje:

• Se scurteaza primul period al nasterii;
• Se reduce destul de mult durerea.

Dezavantaje:

Nu exista complicatii mai grave decat la o nastere normala , cu conditia ca nasterea sa fie efectuata in spital.

Nasterea la domiciliu

Avantaje:

• Mediul de acasa;

Dezavantaje:

• Lipsa supravegherii statusului matern si fetal;
• Posibilitatea de a pierde copilul din cauza asistentei necorespunzatoare.

Cum se efectueaza anestezia epidurala la operatia cezariana?

In cazul in care cateterul de analgezie epidurala a fost instalat in timpul travaliului, este suficienta injectarea dozei suplimintare pt efectuarea operatiei cezariene. Doza cu concentratie mai mare de anestezic injectata transforma analgezia in anestezie. Anestezia este necesara pentru a provoca senzatia de ” amorteala” in cavitatea abdominala si confort in timpul operatiei cezariene. In cazul in care cateterul de analgezie epidurala nu a fost montat este nevoie de un anumit timp pentru instalarea efectului.

Ce este rahianestezia?

Rahianestezia se efectueaza in acelasi loc ca si epidurala, dar cu un ac mult mai subtire. Principala diferenta este ca in rahianestezie doza de anestezic este mai mica si se injecteaza sub nivelul maduvei spinarii, in spatiul ce contine lichidul cefalorahidian. Imediat dupa injectarea anestezicului apare senzatia de “caldura” si “amorteala” in picioare. Spre deosebire de epidurala, rahianestezia aboleste atat sensibilitatea, cat si motilitatea la nivelul membrelor inferioare (pacienta nu-si poate simti sau misca picioarele).

Cand se foloseste anestezia generala?

Printre indicatiile pentru efectuarea anesteziei generale se numara imposibilitatea efectuarii anesteziei epidurale sau rahianesteziei din anumite motive sau solicitarea pacientei. Ea se foloseste cel mai des in situatii de urgenta, cum ar fi : suferinta fetala acuta, sangerare materna abundenta, eclampsie, prolabare de cordon ombilical.
Este important de retinut ca , indiferent de planurile Dv. legate de nastere, cu sau fara analgezie/anestezie nu aveti voie sa mancati sau sa consumati lichide in timpul travaliului si al nasterii!
Uneori medicul Dv. va poate permite sa consumati lichide in cantitati mici.