În opinia noastră este necesară o analiză a întregului sistem și implementată o soluție de coplată care să aibă în vedere tot lanțul serviciilor medicale și toți furnizorii, inclusiv pachetul de servicii și corelarea cu asigurările private.

Ca urmare, solicităm și susținem insistent ca actualul proiect să fie retras, să se constituie un colectiv de lucru care să reprezinte toți actorii importanți din sistemul de asigurări de sănătate (Ministerul Sănătăţii, Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, Colegiul Medicilor din România, reprezentanţi ai organizaţiilor pacienţilor), inclusiv reprezentanți ai sistemului privat de asigurări și care să elaboreze un poiect de lege de natură a rezolva în mod just și corect problemele de finanțare ale sistemului medical.

PREŞEDINTE
Prof. dr. Vasile ASTĂRĂSTOAE

În esență, acest proiect de lege nu rezolvă problemele cu adevărat importante din sistem. Probleme cu care se confruntă pacienții sunt altele și țin, în general, de birocrația excesivă din sistem, de greutatea în câștigarea drepturilor legale și de recuperare a indemnizațiilor la care au dreptul de lipsa unor facilități de plată și relaționare cu sistemul.

Pentru toate aceste motive nu putem susține proiectul în forma propusă.

PREŞEDINTE

Prof. dr. Vasile ASTĂRĂSTOAE

Se mai numesc arte expresive si sunt « ursitoare » iubite de copii la toate varstele. Ele aduc o contributie esentiala in dezvoltarea si cresterea armonioase ale copilului in toate domeniile  – cognitie, comunicare, social, emotional si fizic. Prin abundenta lor creatoare, artele asigura oportunitati importante de expresie, rezolvare de probleme si comunicare.

De vreme ce copiii mici nu pot separa cunoasterea de emotii, artele ofera o invatare de tip holistic – cu implicarea intregii fiinte, la toate nivelurile. Vorbim despre un tip de invatare ce ia in calcul in primul rand nevoile naturale ale copiilor:  de a fi activi fizic, de a-si satisface curiozitatea, de a construi si de a manevra, de a impartasi si de a comunica, de a se exprima in mod estetic si creativ, de a se juca. Artele devin astfel  mai mult decat o activitate pentru a tine copiii ocupati si cuminti in timp ce adultii se indeletnicesc cu lucruri importante.

Prin implicarea in arte expresive, copiii vor recunoaste si isi vor reprezenta sentimente si emotii, atat ale lor cat si pe ale celorlalti. Creatia artistica stimuleaza copiii sa se gandeasca la o experienta, o idee, un sentiment si apoi sa creeze simboluri pentru a le exprima. A fi capabil sa se gandeasca la ceva care nu este prezent si apoi sa il exprime vizual sau corporal, este o realizare cognitiva si emotionala majora pentru copii.

Pe masura ce creeaza arta, copiii isi organizeaza gandurile si actiunile in modele si simboluri. Astfel ei : gandesc, inventeaza, creeaza si rezolva probleme. De asemenea, dezvolta sensitivitate perceptuala la lumea lor si percep asemanari, diferente, forme, marimi, texturi si culori pe masura ce lucreza practic cu materialele. Atunci cand lucrarea este realizata, lucrarea comunica la fel de direct ca si limbajul oral. Gandurile, sentimentele si experientele copiilor sunt acum impartasite cu ceilalalti.

Inspiratia si puterea artelor joaca un rol vital in dezvoltarea talentului creator si in dezvoltarea aptitudinilor artistice. Desenand, dansand, recitand, jucand rolul diferitelor personaje de poveste, copiii isi descopera resurse interioare, exploreaza noi moduri de a fi pe care le mobilizeaza in expresia creatoare. Odata iesite la iveala, aceste “comori” vor putea fi amplificate, valorificate si exprimate in familie, la scoala, in societate..

Alina Tomsa

Psiholog, terapeut prin arte expresive

www.centrul-9luni.ro

-         Pentru ca suntem parinti sau ne dorim sa fim ;

-         Pentru ca am fost copii si inca mai continem un copil in interiorul nostru ;

-          Pentru ca de multe ori, uitam acest copil intr-un sertar al mintii noastre, cu eticheta ponosita : « a fost odata ca niciodata.. »

In cazul in care va reamintiti cu greu despre ce vorbesc, iata o scurta recapitulare a cuvintelor cheie ce invoca ecouri ale copilariei: « povestea de seara », « da’ de ce ploua din sus ? », « hai sa ne jucam ! (cu ceilalti copii, cu mingea, cu coarda, cu papusi, cu betisoare, cu plastilina, cu orice) : «sotron » , « iti spun un secret daca imi spui si tu unul ! », « desene pe asfalt », « soma soma soma ! », «  la leagane » , «  cu mama la piata » si.. nelipsitul Mos Craciun !

Si mai ales, lipsa de griji pentru ziua de maine ! De fapt, inexistenta lui « maine » in favoarea lui azi. Un azi abundent in prezenta si traire.

Cu multa nerabdare si emotie am asteptat sa crestem mari in jocul « de-a mama si de-a tata » si..nu-i asa ca uneori ne indoim de cat de grozava este  lumea celor mari ? Astazi, Politia Realitatii pretinde sa ne asumam rolul de adulti responsabili si adecvati la realitate. Cu moderatie, consecventa, efort si respect fata de  norme.

Unde mai pui ca devenim noi insine parinti, adica responsabili sa asiguram copiilor nostri « cuibul » propice pentru a  creste cu tot ceea ce au nevoie. De la nevoile bazale – casa, hrana, grija si pana la nevoile de ordin emotional – securizare afectiva, relatii armonioase cu familia, educatie, norme, insuflarea de valori morale etc..

Cum reusim sa le facem  pe toate acestea cu succes ? Nu ne nastem stiind ce e de facut pentru a fi cei mai buni parinti. De multe ori, reiteram modelul parintilor nostri. In aceasta privinta este foarte important sa facem o selectie constienta intre ceea ce alegem sa transmitem mai departe copiilor nostri si cea ce alegem sa se opreasca la noi din toate cate am invatat si primit de la proprii parintii.

Un punct de plecare sigur in curricula parintelui autentic este chiar experienta lui de a fi fost copil. Este abc-ul esential care nu da gres, asa cum poate face modelul propriilor parinti sau orice alt model predefinit.

Cum ne putem ajuta copiii sa creasca armonios inainte sa ii ascultam exprimandu-si nevoile, dorintele, temerile ? Cum ii putem stimula, incuraja si sustine fara sa intelegem ce se petrece  in lumea lor ?

Putem incepe prin a ne da voie sa participam la joaca lor ca si copii, de la egal la egal, prin a recunoaste si a iubi copilul interior din noi . In fond, prin joc traducem intr-un alt limbaj lumea pe care tu si eu o consideram reala.

Cele mai la indemana modalitati de exprimare si comunicare pentru copii din afara sau din interior sunt joaca si expresia artistica – desenul, miscarea, dansul, dramatizarea povestilor, modelajul, colajul, muzica.

Asadar, pentru a dezvolta o relatie autentica, statornica si profunda cu copiii nostri, avem in primul rand  nevoie sa ne hranim copilul interior cu o doza zilnica de infinit, frumusete si reverie, pentru a echilibra astfel stresul imens cauzat de ocupatiile moderne.

Avem nevoie sa invatam de la copii lucrurile simple si esentiale vietii: sa ne jucam de dragul jocului, sa indraznim sa ne visam idealurile, sa imaginam viata cu mintea incepatorului, sa ne bucuram acum si aici, si sa ne folosim mainile pentru a da viata lumii asa cum ne-o dorim pentru noi si pentru copiii nostri. Incepand cu iubire si o bucatica de plastilina !

Alina Tomsa

Psiholog, Terapeut prin Arte Expresive

www.centrul-9luni.ro

La prima vedere cezariana pare a fi un mod foarte sigur şi uşor de a naşte. În plus procesul în sine scuteşte mama de dureri pentru că ea se află sub anestezie, lucru care face această variantă de naştere şi mai atragătoare. Opţiunea pacientei trebuie respectată, cu atât mai mult cu cât ne aflăm în plină democraţie, însă, poate că înainte de a se lua o decizie ar trebui informată despre riscurile care însoţesc această intervenţe şi care pot afecta mama dar cel mai des afectează fătul, acesta nefiind pregătit pentru o asemenea procedură (pe el nu-l întreabă nimeni).

Contrar aşteptărilor pentru nou-născuţi rezultatele cezarienei la cerere nu sunt excepţionale. Aproape toate statisticile moderne arată că mortalitatea este mai mare după operaţia cezariană decât după naşterea vaginală. Trecerea brutală de la presiunea intrauterină la presiunea atmosferică, de la viaţa intrauterină la cea extrauterină, nu este lipsită de importanţă pentru nou-născut.

Complicaţia numarul unu a cezarienei este sindromul de detresă respiratorie a nou născutului (neadaptarea respiratorie a fătului la naştere).

Naşterea pe cale naturală constituie un proces care uşurează adaptarea nou născuţilor la viaţa extrauterină, astfel:

• unele efecte ale contracţiei miometrului (muşchiul uterin) constituie un adevarat antrenament al reflexelor neuroumorale care determina iniţierea respiraţiei extrauterine
• comprimarea toracelui fătului la trecerea prin filiera pelvigenitală ajută la golirea conţinutului gastric de lichid amniotic, prevenind astfel aspiratele bronşice postnatale
• plămânii fătului sunt “storşi” de eventualul lichid pulmonar existent, destinderea bruscă a alveolelor fiind urmată apoi de umplerea lor cu aer. La începutul travaliului are loc resorbţia lichidului amniotic din plămâni, iar sub influenţa catecolaminelor se eliberează surfactantul (subst.uleioasă care tapetează interiorul plămânului şi uşurează respiraţia)
• toate aceste fenomene constituie un suport esenţial în adaptarea la viaţa extrauterină dar sunt condiţionate de: un travaliu normal şi potenţialul biologic fetal integru.

În cazul cezarienei la rece (fără debutul travaliului) resorbţia nu mai are loc înainte de naştere şi binenţeles nici “stoarcerea toracică”, ba mai mult, în timpul scurs între incizie şi extracţie, fătul inspiră lichid amniotic cu sânge motiv pentru care adaptarea respiratorie a nou născutului devine şi mai dificilă. La aceste absenţe importante se mai adaugă şi problemele legate de tipul anesteziei utilizate:

• anestezia generală poate acţiona asupra centrilor nervoşi vitali ai fătului, frecvent deprimă centrii respiratori
• rahianestezia poate produce anoxie fetală prin hipotensiune maternă.

În general copii născuţi prin cezariană au un Apgar (nota la naştere) scăzut datorat dificultăţilor ce intervin în procesul de adaptare la noul mediu în absenţa stimulării din timpul naşterii pe cale vaginală. Deasemenea poate surveni surpriza unei naşteri premature dacă vârsta gestaţională nu a fost corect estimată în cazul unei cezariene programate.

Comparaţi cu nou născuţii pe cale vaginală, copiii extrasi prin cezariană prezintă de 2,5 ori mai frecvent sindromul de detresă respiratorie (prezenţa membranelor hialine datorată absenţei surfactantului) şi de 2 ori mai mult aspiraţie de lichid amniotic (obstrucţia căilor respiratorii).

Şi să ne gândim şi la impactul emoţional al noului venit pe lume care în loc să simtă căldura mamei imediat dupa naştere (aşezarea bebeluşului pe burta mamei la naşterea naturală), să-i audă vocea, acesta se „trezeşte” brusc în braţele unor persoane necunoscute lui care după o serie de manevre tipic medicale îl plasează într-un loc şi mai necunoscut pentru aproximativ 2 zile când mămica cezarată este adusă din secţia de terapie la salon. În concluzie, bebeluşul stresat de trecerea de la viaţa intrauterină la cea extrauterină mai trebuie să suporte şi un drum pe care “mama natură” nu l-a învăţat.

Sigur că riscurile unei cezariene şi patimile fătului suportate prin această procedură merită să fie asumate şi implicit suportate în situaţiile în care naşterea vaginală prezintă riscuri şi mai mari, când există patologii materne sau fetale care impun această soluţie. Este însă absurdă supunerea propriului copil la nişte teste de supravieţuire atât de periculoase fară motive întemeiate, doar pentru comoditatea mamei. Dar aceasta este o simplă parere, alegerea modului de naştere vă aparţine.

Melania Tudose,

Moasa

www.centrul-9luni.ro

1.Cate tipuri de celule stem exista?

Exista mai multe tipuri de celule stem:

• celulele stem adulte care se gasesc in maduva osoasa si se obtin prin tehnici chirurgicale invazive;
• celulele stem embrionare prelevate din embrioni;
• celulele stem multipotente prelevate din sangele cordonului ombilical;

2.Care este diferenta intre celulele stem din sangele unui adult si celulele stem din cordonul ombilical?

Desi celulele stem au devenit o tema centrala pentru numeroase discutii, putini oameni stiu ca exista diferite tipuri de celule stem.
Celule stem adulte: se gasesc in maduva osoasa si se preleveaza prin tehnici chirurgicale invazive. De asemenea, gasirea unui donator compatibil pentru transplant este dificila, fiind uneori imposibil de gasit.

Celule stem embrionare: prelevate din embrioni sunt foarte controversate si fac obiectul unor dezbateri bioetice in media.
Celule stem din sangele cordonului ombilical: ofera o sursa necontroversata de celule stem (inclusiv Vaticanul aproba stocarea de celule stem). Acest tip de celule stem ofera multe avantaje comparativ cu celelate tipuri de celule stem.

Celule stem din sangele cordonului ombilical sunt colectate printr-o procedura nedureroasa, care dureaza zece minute si nu implica niciun risc pentru mama si bebelus. De asemenea, aceste celulele stem ofera avantaje fata de celulele stem din maduva osoasa, deoarece sunt mai putin predispuse la rejectia grefei, respectiv “boala grefa versus gazda” (GVHD), un atac al sistemului imun al celulelor primite impotriva organismului gazda.

Faptul ca celulele stem din sangele cordonului ombilical sunt disponibile cand solicitati dumneavoastra sau familia dumneavoastra, permite initierea rapida a transplantului si cresterea sanselor de vindecare.

3.Prelevati si procesati sange doar din cordonul ombilical sau si din placenta?

Banca nostra se ocupa exclusiv de procesarea si depozitarea celulelor stem din sangele cordonului ombilical. Avem si planuri de dezvoltare privind stocarea tesutului de cordon ombilical din care se pot izola celule stem mezenchimale, utile in cazul unui transplant cu celule stem in cazul bolilor cronice degenerative.

4.Care este diferenta intre o banca ce stocheaza celule stem si o banca ce stocheaza sange integral din cordonul ombilical?

Diferentele sunt multiple, majoritatea favorizand bancilele ce stocheaza celule stem. In primul rand trebuie sa intelegem ca exista diferente considerabile de cost. In cazul stocarii sangelui integral din cordon, costurile sunt mai mici, fiind reduse si procedurile de separare si prelevarea celulelor stem.

Comunitatea stiintifica admite cel putin 3 mari argumente in favoarea bancilor ce stocheaza celule stem. In primul rand, pentru bancile care stocheaza sange integral se iau in considerare daunele provocate de DMSO (dimetilsulfoxid), o substanta ce ajuta la pastrarea viabilitatii celulelor din sange, dar in cantitati mari devine foarte toxica pentru organism si poate schimba componenta celulelor. Substanta este utilizata in cantitati mult mai mici, in cazul depozitarii celulelor stem.

Un alt argument este aparitia unor probleme cauzate de existenta celulelor rosii (eritrocite) in sangele integral de cordon ombilical. Acestea pot suferi transformari care sa impiedice reusita unui transplant: fiind supuse la socuri puternice prin expunerea la DMSO, acestea se distrug usor, iar resturile lor pot induce rejectia grefei. Astfel, este recomandata stocarea celulelor stem fara cele rosii.

Nici un studiu nu a relevat faptul ca viabilitatea celulelor stem din sangele integral nu este mai mare decat viabilitatea celulelor stem din sangele de cordon ombilical procesat.

5.Sunt celulele stem o alternativa terapeutica pentru pacientii cu afectiuni cardiace/hepatice?

In prezent cercetatorii cauta modalitati de a dezvolta tesuturi cu importanta in tratamentul unor boli cu punct de plecare celular, apoi de a transplanta aceste fragmente tisulare pacientilor. Teoretic, acest tip de transplant poate constitui o alternativa terapeutica si in cazul pacientilor cu afectiuni cardiace sau hepatice.

6.Care sunt avantajele si dezavantajele transplantului efectuat cu celule stem din cordonul ombilical fata de cel efectuat cu celule stem adulte din maduva osoasa?

Un avantaj important al celulelor stem din sangele cordonului ombilical, in special al celor stocate in banci private, este dispoibilitatea lor prompta. In cazul transplantului de maduva osoasa, timpul necesar pentru a efectua un transplant compatibil poate fi un factor crucial pentru pacientii cu afectiuni maligne agresive. Celulele stem din sangele cordonului ombilical pot fi puse la dispozitia pacientului in cateva zile, ceea ce permite initierea mai rapida a terapiei.

Un alt avantaj al celulelor stem din cordonul ombilical este prelevarea lipsita de riscuri, intrucat este un proces tehnic simplu, rapid si usor, ce nu presupune niciun risc pentru mama si bebelus. In plus, exista o probabilitate scazuta de contaminare virala (s-a demonstrat stiintific ca celulele stem libere de contaminarea virala furnizeaza un avantaj semnificativ pentru pacientii care au nevoie de transplant)

Dezavantajul celulelor stem din cordonul ombilical este reprezentat de numarul mic de celule stem din cauza volumului mic de sange existent in cordonul ombilical. Un dezavantaj il constituie si imposibilitatea de a repeta colectarea, dar si necunoasterea starii de sanatate a donatorului. Bebelusul poate avea o boala congenitala care nu poate fi detectata cu metodologia actuala si care se poate manifesta la o varsta mai inaintata, iar intre timp sangele poate fi transplantat la un alt individ, contribuind astfel la raspandirea bolii.

7.Daca un membru al familiei se imbolnaveste si terapia cu celule stem poate fi aplicata, cum se poate afla daca celulele sunt compatibile?

In cazul acesta se va face un test de compatibilitate (tipare HLA), atat donatorului, cat si pacientului. Din 6 parametrii cel putin 4 sau 5 trebuie sa fie compatibili, altfel poate aparea rejectarea.

8.Cat timp pot fi conservate celulele stem?

Cercetarile sustin posibilitatea utilizarii celulelor stem congelate cel putin 20 de ani dupa procesare, datorita faptului ca stocarea celulelor se face la temperaturi de –196° Celsius, asigurand conservarea proprietatilor lor biologice. Cele mai recente studii au dezvaluit un lucru foarte interesant – celulele stem congelate lent si stocate in azot lichid sunt viabile pentru o perioada nedefinita de timp.

9.Ne puteti spune foarte pe scurt etapele care sunt parcurse in procesul de recoltare si depozitare a celulelor stem?

In momentul nasterii are loc etapa de prelevare a sangelui din cordonul ombilical. Cu ajutorul Kitului special de prelevare, celulele recoltate sunt gata de transport catre laboratorul Stem-Health Unirea. Aici urmeaza procesarea celulelor stem si apoi efectuarea testelor de sange. Rezultatele unor astfel de evaluari sunt anuntate parintilor in decurs de maxim patru saptamani de la data recoltarii sangelui. Unitatea de celule stem procesata este congelata lent utilizand un aparat de congelare controlata si ulterior stocata in azot lichid.

Le dai o veste minunata: vei fi mama!

Te asteapta cea mai minunata etapa din viata ta: 9luni. O perioada plina de intrebari si situatii necunoscute dar si de trairi unice. Vei de nastere unei noi vieti. Ai nevoie de sprijin, raspunsuri, incredere in tine si siguranta.

Centrul 9luni este alaturi de tine pentru a oferi exact ceea ce ai nevoie: sprijin, raspunsuri, increderea in tine si siguranta. Isi doreste ca impreuna sa traiti o minune: “Minunea de a fi mama”. O echipa de 11 specialisti (medic nutritionist, medic pediatru, moasa, educator prenatal Lamaze, 3 psihologi, 2 kinetoterapeuti, fotograf, profesor de yoga) vor fi alaturi de tine pentru a traversa impreuna cea mai minunata perioada a vietii tale.
Serviciile oferite de centru sunt urmatoarele:

Cursuri de pregatire pre/postnatala

Clase sportive pre/ postnatale: pilates, stretching & relaxare, gimnastica, fitball si yoga

Gimnastica si masaj bebe

Programe speciale: Ateliere de arta pentru copii

• „ Jos kg mami!”
• „Jos kg kids!”

Servicii individuale: Consilierea nutritionala

• Consilierea psihologica
• Shooting foto de concept

In cadrul tuturor serviciilor locurile sunt limitate! Inscrierile vor incepe incepand cu 1 februarie si se vor finaliza pe data de 28 februarie. Pe site-ul www.centrul-9luni.ro, exista posibilitatea de a rezerva un loc in cadrul serviciilor oferite de catre centru, cu posibilitatea de plata in maxim 3 zile din momentul rezervarii.

Pentru inscrierea la un serviciu prenatal, fiecare client va primi CADOU un album al bebelusului.
Pentru inscrierea la un serviciu postnatala, fiecare client va primi CADOU o carte educativa pentru copilul sau.

Pentru mai multe informatii vizitati www.centrul-9luni.ro

Frica de “durerile facerii” este “mostenită”de mii de ani iar ignoranţa şi dezinformarea tinerelor femei din ziua de azi nu face decât să accentueze această moştenire şi să determine perceperea naşterii ca pe un act traumatic. Există un stres prenatal marcat la primipare (gravide aflate la prima naştere) pentru că sunt dominate de teama de necunoscut(stres al conjuncturii de maternitate).

Capacitatea de a suporta durerile are variaţii individuale mari depinzând de pragul excitabilităţii nervilor senzitivi şi de capacitatea de rezistenţă a psihicului femeii respective. S-a constat că femeile cu un psihic echilibrat suportă mult mai usor naşterea având un prag de percepţie a durerii mai ridicat.

Prin frică scade pragul de excitaţie a senzaţiei dureroase aşa încât talamusul, care se găseşte într-o stare de iritabilitate crescută, reacţionează în mod exagerat chiar şi la excitaţii dureroase mici. Frica la naştere generează contractura generală şi uterină producând durere care la rândul ei accentuează frica închizând astfel un cerc vicios (“fear-tension-pain syndrome”). Durerea generată de contracţiile uterine şi de efortul muscular din timpul naşterii este potenţată astfel la maximum determinând oboseala fibrei musculare care poate duce la modificări patologice. Deasemenea se ştie că teama şi anxietatea pot provoca eliberarea de hormoni de stres prelungind travaliul şi accentuând durerea.

Forţarea naşterii este deasemenea generatoare de tensiuni şi potenţează durerea, de aceea cel care conduce naşterea trebuie convins să nu perturbe un fenomen natural în plină desfaşurare, prin intervenţii intempestive.

Percepţia durerii în timpul travaliului poate fi redusă dacă se crează un climat de încredere şi sinceritate între gravidă şi moaşa (echipa) care o supraveghează în sala de naştere. Atitudinea de susţinere permanentă a echipei şi asigurarea de către moaşă că totul decurge în limitele normalităţii (ca o consecinţă a unei situaţii fiziologice)va duce la creşterea încrederii gravidei, atenuând frica acesteia de fenomenele naşterii asociate cu durerea (scade apărarea psihosomatică). Gravida trebuie să ştie că naşterea face parte din domeniul fenomenelor vitale, naturale şi suportabile; că durerea propriuzisă este mult mai scurtă decât contracţia uterină; ea trebuie convinsă că orice femeie “ştie să nască”. Poate fi util să i se amintească că durerea, în condiţiile unei naşteri normale, nu este un semn de boală este o “durere cu un scop” – naşterea unui fat sănătos. Astazi există posibilitatea unui “management” psihosomatic al naşterii prin participarea la cursuri de:

• educaţie pentru naştere – informarea gravidelor (le sunt explicate toate etapele şi mecanismul naşterii)astfel încât să perceapă naşterea ca pe un fenomen profund fiziologic şi pozitiv, devenind mai încrezătoare întărindu-li-se convingerea că pot controla acest eveniment

• exerciţii fizice speciale, tehnici de respiraţie şi relaxare

Folosind tehnicile învăţate la aceste cursuri, recunoscând şi controlând durerea, constientizând că aceasta se va termina în curând, gravida va reuşi să aibă o perspectivă realistă a durerii care nu va reuşi să o copleşească.

Astfel durerea la naştere, unul din cele mai banale motive pentru cererea de cezariană, poate fi invinsă.

Melania Tudose,
Moasa
www.centrul-9luni.ro