Drepturile femeii gravide

Conform legislatiei muncii in vigoare in Romania, femeia gravida si, ulterior nasterii, lehuza care alege sa munceasca, au un statut special care le confera o serie de drepturi specifice acestei stari, in acelasi timp angajatorului revenindu-i o serie de obligatii specifice fata de aceste categorii de persoane.

Trebuie mentionat faptul ca, inca din faza incheierii contractului individual de munca, in vederea preintampinarii aparitiei unei situatii de discriminare bazate pe starea de graviditate a femeii, potrivit art. 27 alin (5) din Codul Muncii, este interzisa solicitarea de catre angajator a efectuarii, la angajare, a testelor de graviditate.

Unul dintre cele mai importante aspecte pe care femeia insarcinata trebuie sa il aiba in vedere in momentul aparitiei sarcinii este legat de comunicarea starii de graviditate catre angajator. Potrivit art. 60 lit. c) din Codul Muncii, de la momentul la care angajatorul ia la cunostinta in mod oficial de starea de graviditate a femeii, concedierea acesteia este interzisa, starea de graviditate constituind o cauza legala de interzicere a emiterii unei decizii de concediere pe toata durata sarcinii.

Un aspect esential care trebuie mentioanat este acela ca pentru a beneficia de protectia oferita de lege, femeia care a luat cunoastinta de faptul ca este insarcinata trebuie sa comunice acest fapt angajatorului. Aducerea acestui fapt la cunostinta angajatorului trebuie facuta obligatoriu in scris, pentru ca acest aspect sa poata fi probat ulterior. Comunicarea se face printr-o adresa scrisa insotita de o copie a certificatului medical, care atesta starea de graviditate, adresa care se inregistreaza la sediul angajatorului (cu viza de primire), urmand ca femeia sa pastreze un exemplar al acestei adrese vizat de primire de catre angajator, pentru a putea face oricand dovada faptului ca a comunicat angajatorului faptul ca este gravida. In situatia in care angajatorului ar refuza sa inregistreze o asemenea adresa, comunicarea se poate face si prin posta/curier cu confirmare de primire, fax sau prin orice alt mijloc de comunicare care poate furniza dovada faptului ca angajatorul a luat la cunostinta de continutul comunicarii. In lipsa comunicarii starii de graviditate in una dintre formele mai sus indicate, dovada faptului ca angajatorul a luat la cunostinta de existenta starii de graviditate va fi foarte dificil de facut.

In mod similar, potrivit art 60 lit. d) din Codul Muncii, emiterea unei decizii de concediere este interzisa si pe durara concediului de maternitate.

Protectia oferita de legislatia muncii are in vedere totodata si durata concediului pentru cresterea copilului în vârsta de pâna la 2 ani sau, în cazul copilului cu handicap, durata concediului pentru cresterea copilului pâna la împlinirea vârstei de 3 ani, prin instituirea unei prohibitii legale de concediere a femeii aflate in concediu pentru cresterea copilului.

Conform acelorasi ratiuni ce tin de protejarea femeii insarcinate precum si a femeii aflate in concediu pentru cresterea sau ingrijirea copilului, emiterea unei decizii de concediere este interzisa, conform art. 60 lit. f) din Codul Muncii, si pe durata concediului pentru îngrijirea copilului bolnav în vârsta de pâna la 7 ani sau, în cazul copilului cu handicap, pentru afectiuni intercurente, pâna la împlinirea vârstei de 18 ani.

Mai trebuie mentionat totodata faptul ca potrivit art. 125 alin. (2) C. muncii femeile gravide, lehuzele si cele care alapteaza nu pot fi obligate sa presteze munca de noapte.

In acelasi timp angajatorii nu pot refuza femeii gravide dreptul la asistenta medicala. Astfel, potrivit art. 17 alin (3) din Contractul Colectiv de Munca unic la nivel National (CCM), angajatorii au obligatia de a acorda salariatelor gravide, dispensa pentru consultatii prenatale în limita a maxim 16 ore pe luna, fara a le fi afectate drepturile salariale cu obligatia corelativa ca salariata în cauza sa prezinte adeverinta medicala privind efectuarea controalelor pentru care s-a învoit.

Cu privire la alte aspecte referitoare la modalitatile in care se va presta munca de catre o femeie gravida, art. 33 alin. (2) din CCM prevede ca salariatele gravide, începând cu luna a V-a de sarcina, precum si cele care alapteaza nu vor fi repartizate la munca de noapte, nu vor fi chemate la ore suplimentare, nu vor fi trimise în deplasare si nu vor putea fi detasate decât cu acordul lor. (3) La solicitarea Comitetului de sanatate si securitate în munca, angajatorul are obligatia sa evalueze riscurile pe care le presupune locul de munca al salariatei care anunta ca este însarcinata, precum si al salariatei care alapteaza si sa le informeze cu privire la acestea.

In incheiere, aratam faptul ca in situatia nerespectarii de catre angajator a drepturilor recunoscute de lege femeii gravide, institutia abilitata sa vegheze la respectarea acestor drepturi este Inspectoratul Teritorial de munca, care trebuie sesizat printr-o petitie scrisa. In situatia emiterii de catre angajator a oricarei decizii care ar modifica sau inceta raporturile de munca cu nerespectarea textelor de lege susindicate, salariata vatamata se poate adresa Tribunalului (sectia de litigii de munca) in raza caruia isi are domiciliul.

Av. Alexandru MATEESCU
Av. Andrei SORESCU
SORESCU & MATEESCU Societate Civila de Avocati
www.sorescu-mateescu.ro