Durerea la nastere poate fi invinsa
Naşterea este singurul fenomen fiziologic legat de o senzaţie dureroasă. Obstetricianul englez Dick Read este de părere că naşterea nu trebuie să doară -“naşterea devine dureroasă doar când este patologică”. Durerea la naştere este mai degrabă un fenomen psihosomatic deci şi terapia ei ar trebui să fie una psihosomatică.
Frica de “durerile facerii” este “mostenită”de mii de ani iar ignoranţa şi dezinformarea tinerelor femei din ziua de azi nu face decât să accentueze această moştenire şi să determine perceperea naşterii ca pe un act traumatic. Există un stres prenatal marcat la primipare (gravide aflate la prima naştere) pentru că sunt dominate de teama de necunoscut(stres al conjuncturii de maternitate).
Capacitatea de a suporta durerile are variaţii individuale mari depinzând de pragul excitabilităţii nervilor senzitivi şi de capacitatea de rezistenţă a psihicului femeii respective. S-a constat că femeile cu un psihic echilibrat suportă mult mai usor naşterea având un prag de percepţie a durerii mai ridicat.
Prin frică scade pragul de excitaţie a senzaţiei dureroase aşa încât talamusul, care se găseşte într-o stare de iritabilitate crescută, reacţionează în mod exagerat chiar şi la excitaţii dureroase mici. Frica la naştere generează contractura generală şi uterină producând durere care la rândul ei accentuează frica închizând astfel un cerc vicios (“fear-tension-pain syndrome”). Durerea generată de contracţiile uterine şi de efortul muscular din timpul naşterii este potenţată astfel la maximum determinând oboseala fibrei musculare care poate duce la modificări patologice. Deasemenea se ştie că teama şi anxietatea pot provoca eliberarea de hormoni de stres prelungind travaliul şi accentuând durerea.
Forţarea naşterii este deasemenea generatoare de tensiuni şi potenţează durerea, de aceea cel care conduce naşterea trebuie convins să nu perturbe un fenomen natural în plină desfaşurare, prin intervenţii intempestive.
Percepţia durerii în timpul travaliului poate fi redusă dacă se crează un climat de încredere şi sinceritate între gravidă şi moaşa (echipa) care o supraveghează în sala de naştere. Atitudinea de susţinere permanentă a echipei şi asigurarea de către moaşă că totul decurge în limitele normalităţii (ca o consecinţă a unei situaţii fiziologice)va duce la creşterea încrederii gravidei, atenuând frica acesteia de fenomenele naşterii asociate cu durerea (scade apărarea psihosomatică). Gravida trebuie să ştie că naşterea face parte din domeniul fenomenelor vitale, naturale şi suportabile; că durerea propriuzisă este mult mai scurtă decât contracţia uterină; ea trebuie convinsă că orice femeie “ştie să nască”. Poate fi util să i se amintească că durerea, în condiţiile unei naşteri normale, nu este un semn de boală este o “durere cu un scop” – naşterea unui fat sănătos. Astazi există posibilitatea unui “management” psihosomatic al naşterii prin participarea la cursuri de:
• educaţie pentru naştere – informarea gravidelor (le sunt explicate toate etapele şi mecanismul naşterii)astfel încât să perceapă naşterea ca pe un fenomen profund fiziologic şi pozitiv, devenind mai încrezătoare întărindu-li-se convingerea că pot controla acest eveniment
• exerciţii fizice speciale, tehnici de respiraţie şi relaxare
Folosind tehnicile învăţate la aceste cursuri, recunoscând şi controlând durerea, constientizând că aceasta se va termina în curând, gravida va reuşi să aibă o perspectivă realistă a durerii care nu va reuşi să o copleşească.
Astfel durerea la naştere, unul din cele mai banale motive pentru cererea de cezariană, poate fi invinsă.
Melania Tudose,
Moasa
www.centrul-9luni.ro
