Radu Bogdan

Acum 2 ani am aflat cu bucurie ca testul Barza nu a mai fost inutil si eu cu sotia ne pregateam de venirea primului copil. Drum lung acele 9 luni de sarcina, care fac orice asteptare sa para o nimica toata. Foarte greu pentru o fire repezita si energica ca a mea, sa incerci sa vezi o schimbare cat de mica in acea burta ce crestea invizibil pentru mine, dar sigur si clar pentru altii.

Cea mai mare dilema a fost, evident, sexul viitorului nostru bebe. Asa ca nu am stat mult pe ganduri si am mers la singura locatie din oras unde puteam face o ecografie 3d, care in ciuda pretului piperat, merita spulberarea a 5 luni de indoieli si nelamuriri. Nu mai zic ca aveam si cateva colege la munca care s-au oferit sa-mi faca diverse calcule dupa niste metode vechi care nu au dat vreodata gres. Rezultatul de fiecare data acelasi: fata. Mai in gluma, mai in serios, mai dupa forma burtii sotiei, eu deja ma gandeam la cateva nume frumoase de fata pentru viitoarea fiica.

Insa in adancul sufletului speram ca primul venit va fi baiat, pentru a-mi lua de grija numelui dus mai departe, asa ca acele 15 min cat am asteptat la ginecolog rezultatul acelei ecografii mi s-au parut mai lungi decat inaintea oricarui examen. Aveam sa aflu peste 5 luni ca se poate si mult mai rau, in timpul nasterii, insa aia e alta poveste.
In timp ce asteptam rezultatul, asistenta m-a chemat sa vad cu ochii mei rezultatul acelei ecografii si minune: micutul facea nani-nani si era cu outzele inspre noi, etalandu-le mandru. De prisos sa mai zic ca nu am mai ajuns acasa decat la 5 dimineata si asta chiar sa mai tin minte.

Astazi sunt mandrul tata al unui baiat extraordinar de 1 an jumatate, ce seamna perfect cu mine facand clonarea o inventie inutila. Si impreuna cu sotia ne gandim foarte serios sa ii aducem pe lume si o mica printesa, care tot cu mine sa semene.”