Simona Nedelcu

Stau de o jumatate de ora in fata colii albe de pe monitor negasindu-mi cuvintele pentru un inceput pe masura a ceea ce simt. Curios lucru pentru ca imi plac tare mult inceputurile si in special cel al povestii pe care urmeaza s-o scriu, cea care a dat alt curs vietii mele, care mi-a parfumat zilele cu cea mai dulce aroma… aceea a dragostei neconditionate! Nu stiam, pe timpul in care ma uitam cu mai mare jind decat pana atunci la parintii care-si plimbau copiii prin parc sau se jucau cu ei in spatiile amenajate, ca urmeaza sa beneficiez de aceste frumoase experiente, insa, bazandu-ma pe “semne evidente”, am ales intr-o seara tarzie de august sa merg la farmacie sa-mi cumpar un test de sarcina…Ca o paranteza, intotdeauna mi-am spus ca voi face un asemenea test doar in cazul in care vom dori sa avem un copil si voi fi sigura de rezultat… ori acum nu era vorba nici de una nici de alta… inca mai planuiam cu sotul sa ne reamenajam apartamentul, sa ne implinim profesional… copilul facea parte dintr-un viitor indepartat, desi eu simteam ca nici o implinire de natura materiala nu compensa golul pe care-l simteam in suflet. Insa o data cu rezultatul pozitiv la testului de sarcina toate perspectivele au capatat nuanta roz a sigurantei.  Lacrimile imi brazdau obrazul cu repeziciunea gandurilor care-mi treceau prin minte. Am fotografiat testul de o sumedenie de ori, din tot felul de pozitii, parca temandu-ma ca cele doua liniute roze aveau sa dispara fara urma daca inchid ochii. Nu cred ca am mai simtit ceva similar pana atunci in viata. O siguranta fara margini ma coplesise… siguranta femeii in pantecul careia se plamadise o viata… a femeii careia i se „intamplase” sa devina mama si care cunostea o fericire deplina, o fericire pe care nici macar faptul ca trebuia sa-mi anunt sotul nu o putea stirbi. Si l-am anuntat… asteptand, ca orice sotie grijulie, sa se intoarca de la serviciu, aproape de inima noptii, sa manance, sa se aseze in pat si sa pornim vesnicile discutii ce vizau viitorul. Nimic nu parea a avea legatura cu ceea ce ma macina de cateva ore asa ca la un moment dat in toiul discutiei am explodat, cu o fericire ce mi se citea in glas si in priviri… „SUNT INSARCINATA!” Cuvintele au ramas atarnate in neant… ma privea surprins… nu intelegea cum se intamplase, asa cum nici eu nu reuseam sa inteleg. Nu ne protejasem dar avusesem grija sa evitam perioada fertila fara a banui ca o sarcina se poate instala si intr-o perioada, oarecum, „fara riscuri” . Amandoi stiam ca fusese mana providentei si ca din acel moment lucrurile luau o alta turnura. Cu toate astea scepticismul sotului s-a finalizat numai in urma unui control ginecologic, care nu numai a confirmat o sarcina de 6 saptamani si 3 zile dar a facut sa auzim inima micii “bulinutze” care se deslusea pe ecran. Am mers acasa plangand de fericire, pentru a doua oara in viata.